Ce inseamna pentru mine ziua nationala?

              
               M-a rugat acum cateva zile un prieten sa scriu un articol in care sa exprim ce inseamna pentru mine ziua nationala. I-am raspuns ca nu sunt scriitor si nici nu am talent ori inclinatie spre a scrie. M-a rugat sa vorbesc din inima, ca un simplu roman, exact ceea ce simt, intrebandu-ma daca imi iubesc tara, raspunzandu-i ca da, o iubesc. I-am spus atunci pe scurt ca simt dragoste si durere deopotriva de ziua nationala si aici am putea incheia articolul pe scurt.

                Faptul ca m-am nascut pe teritoriul acestei tari nu a fost nicidecum o alegere ci a fost destinul, dar faptul ca am ales sa raman in cadrul acestui neam, sa traiesc aici si sa rezonez cu simtirea si traditiile sale a fost alegerea mea. Desi in ultimii ani suntem constransi sa ne parasim valorile fundamentale ale stramosilor nostri, ba chiar sa ne parasim si tara, eu am ales sa raman.

                Aici m-am nascut, aici traiesc si aici voi muri intr-o buna zi. Ce inseamna pentru mine ziua nationala? In primul rand este o zi sfanta, ziua in care cei putini au stat in fata celor multi, atunci cand cei de un neam o credinta, si o limba s-au unit in ciuda tuturor vicisitudinilor. Fratii nostri, stramosii nostri, parintii nostri. In al doilea rand este o zi de bucurie si dragoste pentru ca apartin acestui neam deosebit de oameni. Iar in al treilea rand este o zi de confuzie si durere. Ce am fost si ce am ajuns sau CINE am fost si CINE suntem noi astazi, atat in raport cu noi insine cat si cu restul lumii.

                Cand auzi atat de multi semeni de-ai tai astazi spunand cu voce tare cat de rusine si scarba le e ca sunt romani, te pune la grea incercare in legatura cu sentimentul patriotic.

                Tin sa mentionez inca de la inceput ca eu traiesc oarecum atemporal. Cand vorbesc de Romania, eu nu traiesc in Romania lui Traian Basescu si Emil Boc. Eu traiesc in Romania lui Stefan cel Mare si Sfant, a lui Mihai Viteazul, Constantin Brancusi, Brancoveanu, Petre Tutea, Mihai Eminescu, Mircea Vulcanescu, alaturi de multi altii.

                Aceasta este Romania in care eu traiesc, aceasta este Romania despre care vorbesc. Valorile la care ma raportez sint cele ale trecutului in cea mai mare parte, pentru ele bate inima mea. Dar avem valori chiar si in zilele noastre, valori autentice de spirit si traire romaneasca ce se manifesta in multe domenii. Avem sportivi a caror performanta ridica drapelul nostru pe cele mai inalte podiumuri ale lumii, avem tineri olimpici, medaliati si recunoscuti pentru valoarea lor. Avem soldati ce ne poarta curajul si maiestria armelor in lume.

                Avem deci de toate si nu avem nimic. Nu avem acea liniste pe care nu am avut-o niciodata. Sunt foarte multe lucruri de spus dar cred ca sunt si mai multe de facut. Nu doresc sa lungesc prea mult cuvantul. Pentru mine ziua nationala a Romaniei este o zi a comemorarii, a amintirii vesnice, clipa de clipa si an de an a jertfei depuse de inaintasii nostri pentru independenta si unificarea noastra sub un singur drapel. Fara verticalitatea lor, fara efortul si sacrificiul lor, noi astazi nu am avea nimic.

                Sa nu lasam ca moartea lor sa fie in zadar. Vesnic sa ne amintim faptele lor, iar noi, astazi, daca am avea un strop din sudoarea lor si o zvacnire a inimii precum au indraznit ei am face minuni.

                Indrazniti! Indrazniti va zic voua. Nu avem de ce ne teme. Si nu uitati ca ceea ce facem noi aici, acum, are ecou in eternitate. “O viata avem frati romani – Mihai Viteazul”.

Per Terra Dacica Aeterna