Sticla, metal, lumini, schije, fragmente naucitoare
Totul se petrece intr-o viteza uluitoare.
Intuneric, praf, lumina, zgomot iar acum tacere
Timpul se opreste in loc si tot ce simt e doar durere.
E ora 03:00 tresalt din somn pe margine de pat
Incerc sa realizez ce se intampla, sau ce s-a intamplat de fapt.
Orele trec si zorii diminetii cu lumina ma alina
Intuind suspinul de durere ce in inima urma sa vina.
Afara ninge-ncetisor, iarna iarasi a venit
Si fulgii-n dansul lor voios, in taina mi-au soptit:
Undeva departe un fulg de nea este ranit.
Las fulgii deoparte si plec genunchii ingreunati de tenebre
Suspin cu durere si-mi amintesc visul ce prevestea din decembre.
Sparge Doamne inima mea in miliarde de fragmente
Sa nu mai stiu de-aceste dureroase sentimente.
Pleoapele mele tremura sub lacrimi topite de cuvant
Dorul ma-ntreaba, de ce revii, de ce lipsesti, pe rand?
Da, stiu, nimic nu mi-ai promis nicicand
Dar inima nu intelege-acest cuvant,
Nu vrea promisiuni, te vrea in al ei gand
Pe tine doar, imbratisare muta, dorul invingand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu